Roxana vs Ioana

Tin sa precizez 2 lucruri importante:
1) Iubesc Parisul si tot ce tine de Franta.
2) Ioana este indragostita ireversibil de New York.

Si acum confruntarea:

Si nu in ultimul rand:

Sursa: http://parisvsnyc.blogspot.com

Memoirs of a Geisha

Test pentru printese

Rezultatul meu:

♥ Domnişoarelor de după cele de până acum, inima li-i as de cupă [♥ ] decupat dintr-un album vechi, cu spiriduşi şi zâne pentru care orice zi e, prin pădurile păgâne, un prilej de poezie, cam dulceagă şi rozé, ce se deapănă ca vata cea de zahăr, - până e feeria noastră gata, când domniţele suspină... Şi-şi aşteaptă,-n ceasul dalb, câte-o tânără despină Făt-Frumosul, pe cal alb.

Testul:http://atelier.liternet.ro/articol/5190/Serban-Foarta/Test-pentru-printese.html

Makes my day

Copilarie

        Acum 5 ani, toti copiii din imprejurimi ieseau cu noi in parc. Era vara, era cald, toata lumea era fericita, radea si se juca. Eram cu totii copii intre 6-10 ani. Ne urcam pe banci, ne dadeam cate doi in leagan, "juniorii" se jucau in nisip, iar noi, "cei mari" ne asezam pe paturi si ne jucam diferite jocuri. Stateam de dimineata pana seara uitand de foame, sete sau somn.
        Strangeam cativa lei si mergeam cu totii la supermaket. Stateam acolo cate 10 minute ca sa ne hotaram ce sa luam. Unii vroiau seminte, altii bombeane, altii gume. Eram spaima vanzatoarelor( mereu se uitau dupa noi sa nu daramam sau sa scapam ceva). Mamele mereu stateau pe langa ferestre, iar noi cand aveam nevoie de ceva ne aruncau de sus. De cate ori mi-a aruncat pe fereastra cate o sticla de apa pentru ca nu vroiam sa urc sus sa beau sau o geaca pentru ca se facuse frig.
        Acum, parcul e rece,gol si trist. Nici un raset de copil nu se mai aude de la geam. Toata lumea are altceva de facut, iar cand ne intalnim suntem ca niste straini.Ne-am maturizat sau doar ne-am pierdut spiritele de copii?

The Great Debaters

Vise

Ne hranim cu vise. Asa suntem facuti. Cautam toata viata un ideal pe care vrem sa il atingem. Nu conteaza ca acesta este ireal. Visele ne alina, ne da dreptul sa credem ca putem fi orice. Prin vise lumea a evoluat si inca va mai evolua. Prin vise care au devenit realitate.
    Avem  dreptul sa ne dorim intotdeauna mai mult de la noi si de la cei din jurul nostru. Avem dreptul sa traim intr-un continuu vis, chiar daca pentru toti ceilalti este o prostie. Avem dreptul sa credem ca dorintele noastre vor deveni reale intr-o zi. Avem dreptul sa visam.


P.S. Am schimbat fondul blogului cu o imagine superba.

Iubesc cand...

... ma trezesc duminica dimineata si soarele bate puternic in fereastra.
... merg cu prietenele mele cele mai bune la cumparaturi.
... ploua.
... ajung vinerea acasa si stiu ca nu sunt stresata sa imi fac temele.
... stiu ca contez foarte mult pentru cineva.
... ma uit la cer cand ninge sau ploua.
... imbratisez persoanele dragi.
... rad pana ma doare burta.
... simt ca sunt apreciata.
... astept cu nerabdare sa se coaca cozonacul de Craciun.
... iau un 10.
... simt ca fac ceva important.
... citesc o carte buna.
... vad un film superb.
... vine toamna si iarna.
... ascult colinde si beau ceai cu scortisoara.
... impodobesc pomul de Craciun.
... incepe un nou inceput.
... ascult o piesa de teatru geniala,
... dezbat.
... vorbesc cu oameni interesanti.

Insa nu in ultimul rand, iubesc cand simt ca nu pot fi mai fericita decat atunci.

De ce imi iubesc privelistea din dormitor

         Dormitorul meu are fereastra spre spatele blocului, iar in fata nu mai este decat un singur bloc mai mic si diferite case. In acest fel privesc in fiecare zi un cer imens, curat, luminos, rosiatic, innorat sau ingreunat de nea. Asa ma trezesc in fiecare dimineata, ascult muzica, beau ceai sau citesc, iar noaptea ma culc mereu de parca as sta sub un cer plin cu stele.

          Cel mai bine este cand ploua sau ninge(exact in momentul asta a inceput ploaia). In casa e cald, se aude doar muzica, cerul e innorat, iar geamurile sunt lovite de ploaie. Cum sa nu-ti placa?

Melodia ascultata:

         

La vita e bella

De ceva vreme am intrat intr-un fel de criza. Pur si simplu, dintr-odata, m-am trezit ca trebuie sa ma hotarasc ce sa fac in viata(sau mrg... ce as vrea sa fac). M-am frematat cat m-am frematat pana ce "m-am luminat"(am facut si o rima:P)
Acum, multumita unei persoane minunate, pur si simplu mi-am dat seama ca viata e frumoasa, ca optiunile mele defapt nu sunt asa de proaste si ca orice as face in momentul de fata cel mai important este sa nu renunt. In plus, toate s-au legat intre ele intr-un mod extraordinar.

Multumesc ca m-ai ajutat intr-unul din momentele mele cele mai grele de pana acum si ca mi-ai dat speranta sa continui sa fac ceea ce imi place. Deoarece ti-ai urmat visul, m-ai influentat sa imi urmez si eu visele. Prin asta m-ai ajutat mai mult decat ar fi facut o mie de cuvinte.

Fericire

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

                                         (Nichita Stanescu- Ce bine ca esti)

I write like..

I write like Dan Brown. Proof: http://iwl.me/s/cfe99843

Personal, nu îmi plac cărţile lui Dan Brown(apropo, are vreo legătura cu Sandra Brown?). Mi se pare ca ar fi mai bun în postura unui scenarist decat scriitor, însă prinde la public(ce n-as da sa am si eu acelaşi succes :-)~ ).

P.S.: A venit toooamnnaa! Insfarsit încep ploile, hainele groase, sentimentul de protectie atunci cand te acoperi cu pătura si bei un ceai cald, vantul, frigul. Mai ales frigul.
P.P.S: De la ce am pornit si la ce am ajuns:))

Presiune

Stii ca trebuie sa fii cel mai bun. Ti se cere sau mai bine zis ti se pretinde. Presiunea e imensa, iar sansele mici. E ceva important la care nu vei mai putea interveni niciodata. Trebuie sa muncesti zi dupa zi, exercitiu dupa exercitiu insa pentru ce? Pentru a primi ceva ce nu stii sa faci? Inutil... Sau poate nu.. Urasc clasa a 8 a