Iubesc cand...

... ma trezesc duminica dimineata si soarele bate puternic in fereastra.
... merg cu prietenele mele cele mai bune la cumparaturi.
... ploua.
... ajung vinerea acasa si stiu ca nu sunt stresata sa imi fac temele.
... stiu ca contez foarte mult pentru cineva.
... ma uit la cer cand ninge sau ploua.
... imbratisez persoanele dragi.
... rad pana ma doare burta.
... simt ca sunt apreciata.
... astept cu nerabdare sa se coaca cozonacul de Craciun.
... iau un 10.
... simt ca fac ceva important.
... citesc o carte buna.
... vad un film superb.
... vine toamna si iarna.
... ascult colinde si beau ceai cu scortisoara.
... impodobesc pomul de Craciun.
... incepe un nou inceput.
... ascult o piesa de teatru geniala,
... dezbat.
... vorbesc cu oameni interesanti.

Insa nu in ultimul rand, iubesc cand simt ca nu pot fi mai fericita decat atunci.

Fericire

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

                                         (Nichita Stanescu- Ce bine ca esti)