Imi place pentru ca este singura carte( ma rog, cu 3 volume) care pare pura poezie. Are personaje vii, care cresc odata cu cartea si care ti se lipesc de inima.Este plina de figuri de stil si imagini artistice de orice fel, pentru care Ionel Teodoreanu a fost ironizat, mai ales de George Calinescu, care l-a numit "Metaforel" si care a dat nastere verbului "a medeleniza"(insa noi in naivitatea noastra credem ca doar din pricina imensii duiosii pe care i-a pricinuit-o romanul).
Bineinteles ca personajul meu preferat este Olguta, ca si multor altora. Pur si simplu ea este sufletul cartii. As fi vrut sa vorbesc si despre sfarsitul cartii, care este influentat de Olguta, insa imi imaginez ca sunt persoane care nu au citit aceasta carte si mai bine sa nu destainui tot.
Cateva citate:
Piersicul inflorit- il vezi si-nchizi ochii fiindca ai avut, cu un bataie de inima, icoana intaii sarutari: buzele rosii care-au zambit, obrajii copilaresti care s-au inrosit. E trist un piersic inflorit, fiindca alaturi de el, oricat ai fi de tanar, esti batran.
Daca pamantul pe care mergi, pe care-l calci fara sa te gandesti la el- durere incorporata in pasi ca cerul in ochi- ai simti ca sufera din cauza ta, fiindca pasii tai sunt grei; daca ai simti inlauntrul lui ca o durere fara de expresie aparenta - ce-ai face: ai merge inainte sau te-ai opri?
Simpla constatare ca esti prost nu este o dovada de inteligenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu