Sooorrrryyy

Stiu ca am lasat blogul asta in paragina, insa am o scuza stabila- Am avut examen. Apropo de examen.. Multe persoane ce au avut macar o mica tangenta cu evaluarea nationala, au auzit de scandalul cu subiectiva vs predicativa. 

Am vrut prima data sa aduc argumente de ce e subiectiva, insa mi-am dat seama ca este inutil. In final au ramas ambele variante (ceea ce mi s-a parut o prostie). Nu este vina nimanui ca s-a creat acest scandal ( decata  ministerului), insa sa nu ne mai plangem de ce ne pleaca tinerii in strainatate. Au acum un motiv in plus.

Anyway, vineri sunt rezultatele si sper la o nota buna la romana.Pana atunci, stay tuned!

 http://www.youtube.com/watch?v=7GDQGAZunEg

Cam asa primim si noi informatiile

Flori de primavara

Repulsie

            In momentul in care scriu acest articol, pe TVR1 este emisiunea "Ca la carte" in care, la inceput, s-a vorbit despre generatia de astazi care nu mai citeste, nu mai studiaza si nu se informeaza corespunzator. Problema este ca aud aceste vorbe la din ce in ce mai multa lume, atat la televizor, cat si in viata reala. Cred ca sursa acestei probleme sunt tot adultii. Odata ce adultii nu citesc, cum sa ne asteptam ca tinerii sa citeasca? Ei au nevoie de exemple dupa care sa se ghideze. Nu pare un parinte ipocrit atunci cand il cearta pe copilul sau ca nu pune mana pe o carte si cand il obliga sa se duca sa citeasca, iar el se duce si se aseaza in fata televizorului? Ce  considera acel copil ca este mai bun? Televizorul la care se uita parintele sau cartea pe care l-a obligat sa o citeasca? Personal cred ca asta este adevarata problema.
             Am observat ca multi dintre copiii cu parinti cititori, citesc si ei la randul lor. Ne intrebam de ce nu mai sunt asa de multi copii care citesc? Pentru ca au disparut si majoritatea adultilor care citeau. M-au socat aceste plangeri mai mult din cauza venirii lor de la niste asa-zisi oameni inteligenti si cultivati. Mi se pare nefiresc sa pornesti "campanii" impotriva tinerilor, acuzandu-i ca nu citesc. Oameni buni, unii tineri citesc! Nu aruncati cu acuzatii in ei, doar din cauza ca ii puneti pe toti in aceeasi oala!
             Asadar, atrage-ti copiii spre carti, citind la randul vostru. E singura sansa ca sa se schimbe ceva.

Nimic de spus

         Mi-e somn. As vrea sa scriu despre ceva important, nu numai prostiile mele, insa nu vreau si nu pot. Simt ca nu am mai scris de cateva luni, cand defapt, nu am mai scris de vreo saptamana. Ma enerveaza ca nu pot face nimic din ce-mi place, insa nici din ce trebuie sa fac. Nu fac cam nimic si asta imi ocupa tot timpul.

         Vreau sa vad un film bun, pentru ca nu am mai vazut unul cam din ianuarie, daca nu ma insel. Vreau sa ascult ceva bun( teatru, melodie.. orice). Vreau sa scriu mai mult pe blog si vreau sa citesc mai mult, pentru ca ma enerveaza cand vad cartile pe noptiera neatinse. Ma duc sa incerc sa fac si eu ceva bun si ce poate fi mai bun pentru mine decat o varianta la mate? Macar atat.

In casa bunicilor

"-Ei, ia spune- revine bunica.
-Ce sa mai spun, bunica?
- Ce nu mi-ai spus. De ce te vei apuca cand vei fi mare?
- Poate c-am sa scriu, bunica.
- Sa scrii? Tu? Ce sa scrii, ma rog?
- Carti.
- Iaca mai! Carti! Si cu ce-ai sa le umpli?
Nepotul zambeste, si se bate cu varful degetului pe frunte.
- Nu-ti suna a gol, nepoate?
- Mie nu, bunica.
- Si ce-i, ma rog, acolo?
- Mate, bunicul, motanul bunicului, casa bunicului, vorbele bunicei, cand vroiau sa intre in gandurile nepotului, fara sa bata la usa...
Bunica asculta, asculta... Apoi priveste departe, pe fereastra. Iar ninge alb in noapte. Vin fulgii Craciunului.
- Mai stii,- ofteaza ea.
Se apropie de nepot.
Se privesc ochi in ochi, adanc. Se vede c-a zarit ceva bunica. Face o cruce mare spre icoana lui Iisus, frangandu-se din sale:
- Da. Doamne.
Apoi isi trece, pentru intaia oara, degetele cu miros de floare de migdal prin parul nepotului, care seamana cu parul fetei bunicilor si intreaba cu glas scazut:
- Si ce-ai sa scrii, ma rog, despre bunica-ta?
                                        *

Ani si morminte dorm intre intrebare si raspuns.
O noua iarna incepe la fereastra, cu copaci, mosnegi si alti copii.
- Si ce-ai sa scrii, ma rog, despre bunica-ta?
Ninge naiv.
-Ce-am scris, bunica."

Va recomand cartea lui Ionel Teodoreanu, "In casa bunicilor". E superba, la fel ca orice alta carte a lui.
De ce am pus acest fragment? Pentru ca m-am regasit in el. Si pe mine ma intrebat bunica ce vreau sa fac mai departe, insa eu nu am avut curajul lui. Nu i-am putut spune ca as vrea sa scriu despre ea, bunicul si casa lor. I-am spus ca nu stiu. Insa stiam foarte bine. Poate ca intr-o zi, intr-o vara, cand stau cu bunica pe veranda, ii voi spune. Si poate chiar se va adeveri.

Oldies But Goldies

Cine spune ca nu avem muzica romaneasca buna sa asculte aceste melodii si sa vedem daca va mai avea aceeasi parere.